Functia PARA este
o functie ce îndeplinește două condiții:
- oricare ar fi x apartinand
domeniului de definitie, opusul său la fel aparține domeniului de definiție: x aparține D(f) atunci -x aparține D(f)
- pentru oricare x apartinand domeniului
de definitie are loc relația f(x)=f(-x).
Adica este o functie care are aceeasi
valoare indiferent ca argumentul este un număr real sau opusul său. Iată de ce graficul unei
funcții pare este simetric cu axa OY.
Exemplu:
Funcția de gradul doi (al
carui grafic stim ca este o parabola):f(x)= x2-1.
f(2)=22-1=4-1=3.
f(-2)=(-2)2-1=(-2)*(-2)-1=4-1=3.
Deci, 2 și -2 aparțin domeniului de definiție
și f(2)=f(-2). La fel are loc pentru orice x din domeniul de definiție.
La functia IMPARA, lucrurile stau pe dos.Adică, prima condiție este
identică. Dar, a doua f(-x)=-f(x). Are aceeasi valoare, dar cu semn schimbat. Deci,
Functia IMPARA este
o functie ce îndeplinește două condiții:
- oricare ar fi x apartinand
domeniului de definitie, opusul său la fel aparține domeniului de definiție: oricare ar fi x apartinand domeniului de definitie, opusul său la fel aparține domeniului de definiție: x aparține D(f) atunci -x aparține D(f)
- pentru oricare x apartinand domeniului
de definitie are loc relația -f(x)=f(-x).
Pentru functia impara, graficul fucției
este simetric în raport cu originea.
Exemplu:
Functie de gradul trei: f(x)=x3.
f(-1)=(-1)3=(-1)*(-1)*(-1)=-1
f(1)=13=1*1*1=1.
Vedem ca 1 și -1 aparțin domeniului de
definiție și f(-1)=-f(1).
Cum
demonstrăm analitic că o funcție este pară sau impară? Verificăm cele două
condiții din definiție.
Exemple:
1) Fie funcția f(x) = x2+x.